Acesta e Morcoveata, la putin timp dupa ce a fost salvat din jungla de beton - spatele blocului.
Tolanit pe pat cu o lene de dimineata.
I se mai spune "Codita", "Dovlecel" sau "Nucu'" de la eunucul, va dati seama singuri de ce, dar nu ne invinuiti pe noi pentru lispa lui de barbatie, asa l-am gasit!
Da, Morcoveata e un motan gasit, l-am gasit sau mai bine zis el pe noi.
Sa va povestesc cum a aparut Morco in viata noastra: uite-asa!
Intr-o dimineata de octombrie 2011, in dreptul ferestrei, observam ca a aparut ceva in copacul din fata. Ceva portocaliu sta speriat pe o craca si miauna intruna cu disperare. Locul e foarte incomod. Nu stie nici el cum a ajuns acolo, poate de frica vreunui caine. Dar nu stie nici cum sa mai coboare - se afla cam la nivelul etajului 1. Nu e fericit si multumit ca motanul din poza de mai sus, ci striga dupa ajutor. Miauuuu! Vreau jos. Imi e mila de el, dar tot sper sa-si gaseasca drumul singur spre pamant. Il obsevam de-a lungul zilei, ne uitam pe geam si el tot acolo. Vine seara si el tot la inaltime. Il dibuim cu o lanterna. E mai resemnat, nu mai miauna.
A doua zi de dimineata privesc curioasa spre craca, motanul nu mai e acolo. Pentru mine el e deja Morcoveata. Ies pe-afara putin mai tarziu si cu cine dau nas in nas? Cu Morcoveata! Il recunosc imediat si il strig: "Pis, pis!" Si cu o gura mare imi raspunde :"Miauuuu, miauuu!" si vine la mine prietenos(sau infometat). Il mangai dragastos si parca nu se mai da dus. Ma indragosesc imediat, plec dar sufletul imi ramane la el. Din ziua aceea, de fiecare data cand plecam sau cand ma intorceam acasa il regaseam pe Morcoveata langa intrarea in bloc si imi oferea un moment de tandrete. Am observat ca e foarte curat si ingrijit, voinic si cu blana frumoasa. Fusese o pisica de casa. Ne-am tot intrebat care a fost povestea vietii lui, am facut tot felul de scenarii. Ne-am gandit ca cineva l-a pierdut, sau poate pur si simplu nu l-a mai vrut. Oricum, zilele trec si nimeni nu-l revendica, intrebam vecinii, nimeni nu stie de el. Parea speriat de lumea interlopa. Vecinele mele proprietare de pisici imi spun intr-o zi ca motanul e castrat si atata mi-a trebuit. Barbosul era plecat la Craiova, il anunt prin telefon ca iau pisica in casa, el se impotriveste, zice sa-l astept dar nu-l ascult. Imi fac curaj curaj si il iau sus! E motanul perfect si eu imi doream enorm o companie felina. Si gata, ii instalez toaleta improvizata, ii iau ceva de mancare la repezeala si stau sa-l urmaresc. Miroase fiecare centimetru patrat din casa. Noroc ca nu e mare, intr-o ora termina de mirosit cele doua camere. Se sperie la orice zgomot de pe casa scarii si se ascunde sub pat. Dar iese repede si mai miroase ceva nemirosit inca. Apoi se pune in pat sa-si odihneasca oasele, fara frica de caini si alte pericole. E inca putin siderat, dar simte ca e protejat.
